Monthly Archives: Aprilie 2010

Menta

 

 

Mentha Piperita

De secole, menta a fost apreciată pentru aroma sa minunată, gustul grozav şi pentru puterea sa mare de vindecare. Se cunoaşte de mult timp că este foarte benefică în afecţiunile stomacale, dar menta mai are multe alte beneficii. Fie că este un ceai calmant, sau parte dintr-o reţetă, menta a fost mult timp parte atât din bucătăria şi culturile medicamentosase a diverselor societăţi precum Orientul Mijlociu, India şi Europa.

Menta este bine cunoscută pentru capacitatea sa de a calma tractul digestiv şi de a reduce severitatea şi durata durerilor de stomac.În plus, ceaiurile de mentă şi alte preparate pe bază de plante au arătat o mare valoare în relaxarea disconfortului asociat cu sindromul intestinului iritabil, şi chiar şi la încetinirea creşterii a multe dintre cele mai nocive bacterii şi fungi. Bine documentatele proprietati antifungice ale mentei sunt gândite să joace un rol în tratamentul astmului bronşic şi a condiţiilor de alergie, de asemenea. Este chiar de apreciat că menta poate avea beneficii ca un aliment împotriva cancerului. Menta este cunoscută pentru faptul că are un fitonutrient numit alcool perillyl, care a fost demonstrat în studiile efectuate pe animale pentru a preveni formarea cancerului de colon, de piele şi pulmonar.Studii suplimentare sunt necesare pentru a vedea dacă acest beneficiu important se poate extinde şi pentru lumea umană.

Menta este utilizată într-o varietate de moduri, dar cel mai frecvent este prin intermediul berii de ceai de menta.Există multe ceaiuri de mentă excelente pe piaţă, şi ceai de mentă proaspătă se poate face prin turnarea apei la cald, nu  fierbinte, peste frunze proaspete de menta.La pregătirea ceaiului de mentă, este important ca preparatul să fie acoperit în timp ce este înmuiat pentru a preveni valoroasele uleiuri volatile de la evaporare. Pentru cei care prefera mentă în forma de pastile, există o serie de preparate pe piaţă care permit utilizatorilor să se bucure de multe beneficii de sănătate ale mentei.Suplimentele care conţin mentă sunt disponibile pe scară largă la magazine alimentare , de sănătate, de la supermarket-uri şi, desigur, pe internet.

Menta, este cunoscuta pentru faptul că este un odorizant de gura, ştiinţific, cunoscuta sub numele de Mentha, cu peste două zeci de specii şi sute de soiuri al sale, este o planta cu remarcabile proprietăţi medicinale.Piaţa este plină de produse cum ar fi pasta de dinti, guma de gingiilor, gura si respira odorizante, bomboane şi inhalatoare, etc, care se bazează pe mentă. Cei mai mulţi dintre noi sunt familiari cu numai o parte din el răcoritor, dar are mult mai multe de oferit decât atât. Să aruncăm o privire.

Beneficiile pentru sănătate ale mentei includ următoarele:

  • Digestia: Menta este un aperitiv bun şi promovează digestia, datorită aromei sale specifice.De asemenea, calmează stomacul în cazuri de indigestie, inflamaţie etc. Această aromă de mentă activează glandele salivare, în gura noastră, precum şi glandele care secreta enzimele digestive, facilitând astfel digestia. Astfel, este larg utilizată în preparatele culinare.
  • Greaţă & Cefalee: Din nou, aroma puternică şi răcoritoare de mentă este un remediu excelent şi rapidă pentru greaţă.Ori de câte ori te simţi rău, mirosul de ulei de mentă strivită, frunze proaspete de mentă sau orice produs cu aroma de mentă, oricare dintre acestea este disponibil aproape de tine. De fapt, mulţi oameni au ulei de mentă sau de produse aromate cu ei pentru a evita momentele de greaţă, în special atunci când aceştia sunt în deplasare. Balsamele pe bază de mentă sau pur şi simplu ulei de mentă, atunci când vă frecaţi pe frunte şi nas, vă scapă rapid de dureri de cap.
  • Tulburări respiratorii, tuse, etc: aroma tare de mentă este foarte eficientă în combaterea congestiei nazale, durerile bronhiilor şi plămâni, calmând afecţiuni respiratorii care rezultă din astm, etc. răceală. Calmeaza gât, nas şi căile respiratorii,calmează tusea de asemenea. Spre deosebire de alte inhalatoare, care sunt bazate pe aerosoli, cele pe bază de mentă sunt mai eficiente şi eco-friendly de asemenea.
  • Astmul: Consumul regulat de mentă este foarte benefic pentru pacienţii cu astm bronşic, deoarece este un relaxant bun şi calmează congestiile. Dar, peste doză poate irita, de asemenea.
  • Îngrijirea pielii, cosuri, etc: În timp ce uleiul de mentă este un bun antiseptic şi antipruriginoase, sucul de mentă este un excelent produs de curăţat pielea. Se calmează pielea, infecţii, cure, mâncărime, şi este, de asemenea, bun pentru coşuri. Proprietăţile sale anti pruriginoase pot fi folosite pentru tratarea muşcăturilor de insecte precum tantari, albine, viespi, ţînţari etc.
  • Sterilitatea la femeie: Acum, există o opinie despre acest amestec.Unii spun că utilizarea îndelungată a mentolului poate provoca sterilitate şi induce incapacitatea de a concepe, de a interfera cu producţia de ovule şi, de asemenea, afectează gameţii, datorită proprietăţilor sale germicide şi insecticide. Se discută, de asemenea, că bărbaţii care fumează ţigări cu mentol au mai multe şanse să sufere de impotenta decât cei care fumeaza tigari normale.Acest lucru nu este sigur, dacă aceasta se datorează numai tutunului sau şi de la mentă. Dar, cu siguranţă, mentolul are proprietăţi insecticide. În timp ce un alt grup de discuţii sugerează faptul că poate fi utilizat pentru a trata sterilitate la femei.
  • Îngrijire orală: Aceasta este o proprietate bine cunoscută a mentei.Fiind un germicid si odorizant, ea are grijă de sănătatea orală prin inhibarea creşterii bacteriilor dăunătoare în interiorul gurii şi de curăţare a limbii si a dintilor.
  • Cancer: Cercetări curente arată că anumite enzime prezente în mentă pot ajuta la vindecarea cancerului.
  • Alte beneficii: Utilizarea sa la nivel industrial în produse alimentare, cum ar fi inghetata, ciocolata etc, alcoolice si non-alcoolice, produse cosmetice, medicamente, inhalatoare şi Odorizante. Mai este folosit ca un condiment şi de element decorativ, în preparatele culinare în întreaga lume. Băuturi şi alimentare care conţin mentă te răcoresc în timpul verii. Este un bun relaxant. Unul dintre efectele secundare mai puţin cunoscut este că  induce transpiraţie în cazul în care este consumată în stari de febră, astfel vindecând-o.Sucul de mentă se poate aplica pe arsuri pentru a vindeca şi a le calma.De asemenea, este benefic în reumatism.Se spune, de asemenea, de îmbunătăţire a activităţii creierului, cu toate că nu există dovezi suficiente.

Anunțuri

Bananele

  

  

Ce stim despre banane ?

Sunt gustoase, sanatoase, mobile (usor de luat peste tot), destul de define si un ingredient grozav  pentru shake. Dar asta nu este totul, spun specialistii. Ei cred ca expresia „going bananas” (expresie care inseamna a o lua  razna) provine din efectul pe care il au bananele asupra creierului. Dupa ce veti citi acest articol, nu veti mai privi niciodata bananele cu aceiasi ochi. Iata de ce: 

 Aflux de energie

 Bananele contin trei zaharuri naturale – sucroza, fructoza si glucoza, combinate cu fibre. O banana ofera instantaneu un aflux sustinut si substantial de energie. 

Energie pentru a face miscare timp de 90 de minute

Cercetarile au demonstrat ca numai doua banane ofera destula energie pentru un efort fizic extenuant de 90 de minute. Nu este de mirare ca banana este fructul numarul unu in randul atletilor de performanta ai lumii. 

Ameliorarea problemelor medicale si a bolilor

Dar energia este numai unul dintre modurile in care banana ne poate ajuta sa ne mentinem in forma. Ne poate ajuta sa infruntam sau sa prevenim un numar substantial de boli si probleme, ceea ce o face sa fie obligatorie in meniul zilnic. Iata in continuare o lista cu cele mai bune efecte pe care le are. 

Putere pentru creier:

 200 de elevi de la o scoala din Twickenham (Middlesex, Marea Britanie) au fost ajutati sa-si treaca examenele anuale cu rezultate mai bune mancand banane la micul dejun, in pauza si la pranz, in incercarea de a-si imbunatati puterea creierului. Cercetarile au aratat ca acest fruct ce contine o cantitate mare de potasiu poate ajuta procesul de invatare prin imbunatatirea atentiei. 

Constipatie:

Avand un continut ridicat de fibre, bananele pot fi incluse in dieta in scopul restabilirii functionarii normale a intestinelor, ajutand la depasirea constipatiei fara a mai fi nevoie de laxative. 

Mahmureala:

Unul dintre modurile cele mai rapide de a vindeca mahmureala este prepararea unui  milkshake de banane, indulcit cu miere. Banana calmeaza stomacul si, cu ajutorul mierii, ridica nivelul zaharului din organism, in timp ce laptele calmeaza si rehidrateaza corpul. 

Arsurile la stomac:

Bananele au un efect natural antiacid in corp, deci daca suferiti din cauza arsurilor gastrice, incercati sa mancati cateva banane pentru a calma durerea. 

Ciupiturile de tantar:

Inainte de a cauta crema impotriva ciupiturilor de insecte, incercati sa frecati zona afectata cu partea interioara a cojii de banana. Multi oameni cred ca are un succes uimitor in reducerea umflarii si iritarii la locul ciupiturii. 

Nervii:

Bananele au un continut ridicat de vitamine din complexul B, care ajuta la calmarea sistemului nervos. 

Supraponderali si stresati la munca?

Studiile efectuate la Institute of Psychology din Austria au descoperit ca stresul de la serviciu duce la pofta de alimente care aduc confort, precum ciocolata si cipsurile. Un studiu efectuat pe 5000 de pacienti ai spitalului a aratat ca cei mai grasi dintre pacientii care au participat la studiu aveau sanse mai mari de a avea un nivel ridicat de stres la locul de munca. Studiul a tras concluzia ca, pentru a evita poftele induse de panica, trebuie sa controlam nivelul de zahar din organism cu ajutorul gustarilor cu nivel ridicat de carbohidrati la fiecare doua ore pentru a mentine stabil nivelul zaharului. 

Stresul:

Potasiul este un mineral vital, care ajuta la normalizarea pulsului, trimite oxigen catre creier si regleaza echilibrul hidric al organismului. Atunci cand suntem stresati, rata metabolismului creste, reducand astfel nivelul potasiului. Acesta poate fi echilibrat cu ajutorul unei gustari formate din banane, care au un continut ridicat de potasiu. 

Negii:

Multi oameni preocupati de alternative naturale jura ca daca doriti sa scapati de un neg, puteti pune pe el o bucata de coaja de banana, cu partea galbena in afara. Puteti mentine aceasta compresa cu ajutorul unui plasture sau leucoplast medicinal. 

Bananele si merele

Asadar, o banana este intr-adevar un remediu natural al multor boli. Daca am FACE comparatie cu un mar, are de patru ori mai multe proteine, de doua ori mai multi carbohidrati, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai multa vitamina A si fier si de doua ori mai multe alte vitamine si minerale. Este bogata si in potasiu si este unul dintre cele mai valoroase alimente pe care le avem la indemana. 

Deci poate este momentul de a schimba proverbul, spunand:

 „Bananele, un aliment perfect!”  

Bananele trebuie sa fie motivul pentru care maimutele par asa de fericite tot timpul. 

Inca un secret: crema de pantofi

Vreti sa va lustruiti repede pantofii? Luati partea interioara a cojii de banana si frecati direct pantoful… apoi stergeti cu o carpa uscata. 

Nu-i asa ca este un fruct uimitor ?

  

 

Busuiocul

 

Planta magica a romanilor 

Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta – aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare. 

Raspandire si recoltare 

La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase. 

Preparate din busuioc 

Pulberea 

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. 

Infuzia fierbinte  

Flori de busuioc 

Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii) . Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim. 

Infuzia combinata

Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza – 3 cani pe zi. 

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu- se restul cu alcool de 50 de grade.. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare. 

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.. 

Baile terapeutice

Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala. 

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

* Toxiinfectia alimentara – un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv. 

* Ateroscleroza – unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul.. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine.

* Infarct – studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.

* Astm bronsic – consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului.

* Iradiere – doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile) , protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile.

* Infectia cu papilomavirusuri cancerigene – un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in „Journal of Phytomedicine” , arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor.. 

Tratamente interne

 * Stres psihic intens, tulburari neurovegetative – se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru – un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce „imunizare la stres”. Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.

* Sindromul oboselii cronice – se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental.

* Eforturi mentale prelungite – se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.

 La fereastra, ca spiritul bun al casei.

* Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze – se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie.

* Dureri de cap – se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal.

* Viroze respiratorii, gripa – se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al „Universitatii Koshiung” din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor) . Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.

* Bronsita cronica si acuta, accese de tuse – se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului.

* Rinita cronica, sinuzita – se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la… recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii.

* Artrita reumatoida – se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara.

* Voma, stari de greata – se ia cate un sfert – o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.

* Infectia cu giardia – se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile. 

Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc

 * Toxiinfectie alimentara, diaree – se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.

* Adjuvant in dizenterie – intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.

* Cistita – se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare.

* Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice – uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile. 

Tratamente externe

* Eczeme infectioase – se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile.

* Cosmaruri, tulburari de somn – daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor.. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres.

* Crampe menstruale – se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora – o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte.

* Cistite recidivante, bronsita cronica – se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale.

 BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA

* Ten seboreic – se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.

* Adjuvant contra caderii parului – intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului.

 PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC

  * Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala.

* Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.

Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei.

 BUSUIOCUL CA ALIMENT

In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.

Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.

 Ilie Tudor

Tratarea tumorilor cerebrale cu Leksell Gamma Knife

 

Tratamentul tumorilor cu ajutorul Gamma Knife

Gamma Knife face parte dintre procedeele de radiochirurgie stereotaxica si este un dispozitiv folosit pentru a trata tumorile cerebrale prin bombardarea cu o doza mare de radiatii Gamma,  intr-o singura sedinta. Dispozitivul a fost inventat la Institutul Karolinska, în 1967, de catre  Lars Leksell, un neurochirurg suedez.

Radiochirurgia stereotaxica este o metoda de iradiere tintita a leziunilor cerebrale asistata de calculator. Instrumentul este de mare precizie si este capabil sa iradieze cu o doza foarte mare de radiatii X o arie din creier bine precizata. Restul creierului din jur nu este afectat prin aceasta procedura.

Aparatul Gamma Knife contine 201 surse de cobalt-60  de aproximativ 30 curies (1.1 TBq) fiecare, plasate intr-o matrice circulara intr-un ansamblu puternic ecranat.

Se foloseste pentru leziuni mici (sub 3 cm diametru) maligne sau benigne, situate in arii  profunde ale creierului sau in zonele dificil de abordat chirurgical.

Radiochirurgia cu Gamma Knife se recomanda pacientilor cu tumori inoperabile, tumori recidivate dupa o operatie anterioara, pacientilor cu riscuri majore de operatie, pentru o serie de  malformatii vasculare, neurinoame acustice, meningioame, metastaze si alte tumori maligne ale creierului, cu conditia ca leziunile sa nu depaseasca 3 cm diametru. Gamma Knife trateaza cu succes si nevralgia de trigemen. Pacientii primesc o doza unica de iradiere.

Procedura se efectueaza dupa investigarea atenta a pacientului in vederea stabilirii parametrilor de tratament legati de tipul si de localizarea leziunii.

Pacientul beneficiaza de anestezie locala, montarea unui cadru stereotaxic si efectuarea procedurii dupa masuratorile complexe ale leziunii efectuate in raport cu acest cadru stereotaxic.

Unele investigatii imagistice se efectueaza cu acest cadru montat, pentru cresterea preciziei de tintire a leziunii. Tratamentul dureaza circa o ora, pacientul nu simte nici un fel de durere, aude zgomotele aparatului si trebuie sa stea nemiscat. Se poate externa in aceeasi zi, sau in ziua urmatoare.

Psihocardiologia

 

 

 

 

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata 

O Piatra pe inima

N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa.. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007… Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul „sindrom al inimii zdrobite& quot;.. „Din fericire”, explica ei, „boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii…”
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise – ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: „Am o piatra pe inima” sau „Mi s-a oprit inima de frica” ori, ca in cazul nostru: „Asta mi-a zdrobit inima”. Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

Sufletul ucigas

Durerile sufletesti pot omori inima

Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange – volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos – intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice „ataca inima” literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale volu minoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.
 

   Boala a fost numita „sindromul inimii zdrobite” si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante.. „Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare – cronica si acuta”, afirma specialistii. „Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu.”
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au e luci dat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru – stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri – un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.

Lipsa aprecierii

 In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. „La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna”, povesteste el. „Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede.” Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el – dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca r elatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta..
   Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer – asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale

Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de „alarma” a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.

 Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala. „Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp”, spun medicii.. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.
Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea – pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati-va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.

Pompa cu functionare non-stop

Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se defecteaza.

Marimea

Inima este cat pumnul stapanului ei.

Greutatea

* La un adult: 300-350 grame.

Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)

* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35

Numarul batailor de inima la un adult

* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.

Inceputul

Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.

Capacitatea de transport

* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.

Oprirea

Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.

Infarctul

Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.

Infertilitatea

 

 

Cauzele infertilitatii

 

Pentru femei: 

– Infectii pelvine care interfera cu organele genitale, cele mai frecvente urmari secundare fiind deteriorarea (prin formarea de bride care le strica traseul ductal) sau blocarea trompelor uterine (prin constrictie);

– Endometrioza, afectiune reprezentata prin prezenta tesutului uterin la un alt nivel (trompa uterina spre exemplu) – situatie mai des intalnita la femeile trecute de varsta de 30 de ani care sunt nulipare (care n-au avut nicio sarcina);

– Afectiuni ovariene (ovarite, chisturi ovariene, sindromul ovarelor polichistice, distrofie ovariana, cancere ovariene) care duc la imposibilitatea formarii unui ovul normal, sanatos, care sa poata fi fecundat;

– Anomalii congenitale ale organelor sexuale (ex: uter in „T”);

– Afectiuni ale trompei uterine, anexite (infectie care atinge si ovarul), afectiuni congenitale ale acestora, trompe prea inguste care nu lasa ovulul sa ajunga in uter sau care, in urma unei infectii, au dezvoltat cicatrici cu acelasi urmari asupra migrarii ovulului, care nu au capacitatea de a absorbi ovulul ce tocmai a fost eliminat de ovar sau care nu permite viabilitatea ovulului etc.

– Afectiuni ale uterului: congenitale, de structura, infectii (uterite), afectiuni la nivelul colului uterin (cervixului) ce nu permite patrunderea spermei sau migrarea spermiilor (spermatozoizilor), fibrom uterin etc.

– Disfunctii sexuale cu privire la actul sexual in sine (dispareunie – durerea in tipul actului – sau vaginismul), vaginite, tricomonaza etc.

– Dereglari ale ciclului menstrual: amenoreea (lipsa menstruatiei) sau menstruatia neregulata;

– Leziuni organice la nivelul sistemului nervos central;

– Dereglari hormonale precum hiperprolactinemia;

– Greutatea corporala – se pare ca obezitatea interfera cu functia de reproducere;

– Unele boli cronice.

Pentru barbati: 

– Unele dusfunctii sexuale (impotenta, ejaculare precoce sau intarziata);

– Disfunctii in producerea spermei (cantitate, mobilitate, structura spermiilor, maturarea lor etc.);

– Varice la nivelul scrotului;

– Infectii ale organelor reproducatoare;

– Disfunctii homonale cauzate de oreion sau utilizarea drogurilor ;

– Anumite patologii cronice care pot produce tulburari in functia de reproducere: tuberculoza, diabet zaharat etc.

– Patologii testiculare, inflamatia lor (orhita), chisturi, varicocel;

– Factori de mediu: caldura (expunerea profesionala- de ex. bucatari, sauna, bai fierbinti);

– Fumatul excesiv, mai mult de 2 pachete pe zi duce la scaderea numarului si motilitatii spermatozoizilor;

– Produsii toxici: plumb, acid boric, ultrasunete.

Cauze comune ale infertilitatii: 

– Gonoree, chlamidioza si alte boli cu transmitere sexuala (BTS);

– Orice drog: metadona, heroina etc.

– Anumite medicamente care fie interfera cu metabolismul hormonal, fie au actiune nociva directa asupra functiei de reproducere.

Leurda

Leurda imbunatateste memoria 

Zonal, aceasta planta are mai multe denumiri, de la ceapa vrajitoarelor pâna la usturoi de padure, ainti sau alin de iunie.
Leurda are mirosul specific usturoiului, de unde si frecventa denumire de ai (usturoi) de padure, salbatic sau ciorasc. Frunzele sale, de un verde foarte frumos, au o forma asemanatoare cu frunzele de lacramioare. Când înfloreste are o floare alba. Frunzele ies dintr-un bulb lunguiet. Este deosebit de important sa cunoasteti aspectul leurdei pentru a nu o confunda cu brândusa de toamna. Deosebirea garantata dintre cele doua plante este mirosul. Atentie! Când culegeti aceasta planta, daca nu miroase a usturoi, renuntati! Altfel poate fi toxica!
Planta apare primavara timpuriu, imediat dupa ce s-a topit zapada. Creste de preferinta în luminisurile padurilor de foioase sau de brad, în zonele bogate în humus si în special umede. Frunzele pot atinge înaltimi de pâna la 30-40 cm.
Principala proprietate a leurdei este aceea de a curata organismul. De la stomac si intestine, la ficat si vezica biliara, la vasele sanguine, la sângele nostru în general, leurda este „detergentul” corpului uman. Este pacat sa nu profitam în fiecare primavara de virtutile acestei plante, urmând o cura de 4-6 saptamâni.

Datorita efectului sau depurativ, planta este foarte utila în combaterea aterosclerozei, în tratarea hipertensiunii arteriale si în tratamentul majoritatii bolilor de piele. Viermii intestinali, în special limbricii la copii, mor la scurt timp dupa ce copiilor li se administreaza leurda proaspata tocata marunt si presarata pe felii de pâine cu unt. De asemenea, leurda proaspat culeasa si tocata marunt se poate presara si pe mâncarea de cartofi, în supe sau sub forma de salata.

În pofida faptului ca planta este, practic, la îndemâna tuturor, ea nu este îndeajuns folosita. În afara proprietatilor vermifuge, leurda previne deranjamentele stomacale, balonarile, colicile, constipatiile sau starile de indispozitie abdominala.

Persoanele care sufera de hipertensiune arteriala, ameteli, dureri de cap, senzatie de apasare în ceafa sau agitatie nervoasa este bine sa consume leurda în tot timpul anului: primavara în stare cruda iar în decursul anului sub forma de esenta.

În cazurile de gripa ori bronsita, leurda ajuta la eliminarea secretiei, usurând respiratia. Exista chiar dovezi ca vindeca miraculos si pleureziile. Si în cazul eczemelor însotite de mâncarimi, o cura cu leurda proaspat culeasa face minuni. Eczema poate disparea în decurs de o luna.
Cea mai extraordinara calitate a leurdei este, însa, aceea de a reusi sa influenteze pozitiv capacitatea de memorare. Un tratament cu esenta proaspata de leurda, câte 15 picaturi luate de trei ori pe zi în ceai de plante are un efect binefacator asupra memoriei chiar si în cazurile de pierdere severa a acesteia.

Mod de folosire

În stare cruda, frunzele proaspat culese se spala, se taie marunt si se presara pe si în alimente ca si patrunjelul verde.
Tinctura: frunzele proaspat culese se taie marunt, se introduc în sticla si se toarna alcool rafinat de 38-40 de grade, pâna ce se acopera nivelul plantelor. Se pune la loc însorit timp de doua saptamâni. Apoi se strecoara si se pastreaza în sticlute mai mici, de culoare închisa. Se iau zilnic, de patru ori câte 15 picaturi în apa sau ceai de plante.
Vin: se pun doi pumni de leurda (frunze taiate marunt) într-un litru de vin alb si se pune la fiert. Dupa ce a dat în clocot se adauga miere. se bea câte un paharel înainte de masa. Este recomandat bolnavilor de inima si de reumatism
Prin consumul intern, leurda actioneaza favorabil in numeroase afectiuni maladive:
– in bolile gastrointestinale are efecte in diaree acuta si cronica, dizenterie, indigestii, insuficienta biliara, colici abdominale, balonari si in distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici;
– in afectiuni cardiovasculare curata sangele de substante toxice, reduce hipertensiunea arteriala, intervine in ateroscleroza coronariana, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitand aparitia trombozei si tromboflebitei prin fluidificarea sangelui si prin dizolvare a placilor de colesterol;
– in bolile aparatului respirator este benefica la persoane cu bronsite, tuberculoza pulmonara si infectii la nivelul cailor respiratorii superioare (gripe, raceli);
– in afectiunile sistemului nervos intareste memoria prin marirea capacitatii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ametelile de dimineata, starile depresive, tensiunea la nivelul capului si starile de anxietate (frica) si de neliniste;
– in boli renale curata rinichii si vezica urinara, favorizeaza urinarea si elimina excesul de acid uric, foarte daunator la bolnavii de guta.
Prin uz extern, leurda are bune efecte in combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, rani greu vindecabile, scrofuloza si alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor)
Avand un excelent rol purificator, prin eliminarea deseurilor toxice din ficat si din sange, precum si un important rol fortifiant al intregului organism, leurda este recomandata intr-o cura benefica de primavara.
– frunzele proaspete se consuma primavara, intr-o cura de 3-4 saptamani, fiind amestecata cu diferite preparate culinare: salate de cruditati, supe, ciorbe, piure (in asociere cu urzica vie), galuste, chiftele, perisoare, cartofi, tocane cu carne, avand atat rol decorativ cat si condimentar foarte gustos, in locul usturoiului;
– taiate marunt, frunzele se consuma ca aperitiv in amestec cu frunze de patrunjel verde; se pun pe felia de paine cu unt, margarina, branza sau cascaval ras, adaugand cimbrisor, boia de ardei si piper macinat;
– salata din frunze proaspete, consumata inainte de mesele principale pe tot sezonul de primavara, are un rol evident in oprirea procesului de imbatranire;
– in stare uscata, frunzele se presara pe diferite mancaruri, in amestec cu patrunjel si ceapa, avand efect de condiment deosebit de gustos.
Sucul de leurda combate reumatismul degenerativ
– bulbii recoltati in vara si toamna si tocati marunt au aceeasi eficacitate ca si frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepara un macerat in lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin inghitituri rare. Atat frunzele, cat si bulbii sunt bine tolerati de catre ficat si nu dau iz neplacut pentru respiratie, ca in cazul usturoiului;
– tinctura din frunze sau bulbi tocati marunt se prepara in alcool de 38-40%, in care se macereaza timp de 14 zile, la soare; se strecoara si se pastreaza in sticle inchise la culoare, in loc racoros si intunecos. Zilnic se iau cate 10-15 picaturi, in putin ceai sau apa, de 3-4 ori pe zi, avand efecte deosebite in dobandirea unei memorii excelente. Tinctura bine pastrata permite sa se beneficieze tot timpul anului de puterea curativa a leurdei;
– infuzia de leurda se prepara din doua lingurite frunze tocate la 200 ml apa clocotita; se beau unul sau douaceaiuripezi;
– vinul de leurda se prepara dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi maruntiti, care se fierb 5 minute in 50 ml vin alb; se infuzeaza acoperit timp de 10 minute, se strecoara si se indulceste dupa gust cu miere sau sirop. Se bea dimineata cate un paharel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele in varsta, chinuite de tuse rebela, insuficienta respiratorie, expectoratii persistente si tuberculozapulmonara;
– sucul de leurda, extras din frunze proaspete prin presare, se consuma in cure de 3 saptamani, luand cate 2 pahare pe zi, dimineata pe stomacul gol si dupa amiaza, avand efecte in combaterea reumatismului degenerativ, mastita si noduli la san si in inlaturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o actiune puternicantitoxica.

Mineralele

LECŢIA  DOCTORULUI  YOLLOK

Dr. Yollok este vestit la ora actuală în America. În anul 1991 a fost promovat pentru acordarea premiului Nobel. 

Ceea ce o să aflaţi din această broşură vă poate schimba total părerile despre medicina actuală şi astfel vă poate schimba radical soarta, la fel şi celor apropiaţi.

         Eu am crescut la o fermă, la sud de Saint-Louis. În anii 50  am început cu creşterea vitelor pentru carne. Dacă sunteţi în domeniu în ceea ce priveşte creşterea şi înmulţirea bovinelor, atunci, probabil ştiţi că singura cale de a câştiga bani la ţară este de a cultiva singuri hrana. Noi tocam porumbul, boabele şi făina la moară şi adăugam în acest conţinut vitamine şi minerale. Aşa preparam noi hrana bovinelor. Deja după 6 luni aceste vite puteau fi expuse la piaţă şi vândute. Noi efectuam o selecţie,  păstrând cele mai mari cornute. Şi ce-i interesant, făcând acest lucru pentru vite, noi înşine, vă imaginaţi, nu foloseam nici un fel de minerale şi vitamine, însă eram tineri şi doream să trăim până la vârsta de 100 de ani, fără nici un fel de boli şi neajunsuri. Acest lucru m-a frământat foarte mult şi l-am întrebat pe taică-meu :”Tataă, spune-mi de ce nu faci şi pentru noi  acelaşi lucru pe care-l faci pentru vite?”.

Atunci tata m-a făcut să gândesc corect, spunându-mi: „Mai bine taci; tu trebuie să preţuieşti faptul că zilnic mănânci produse proaspete de la fermă, sper că înţelegi acest lucru? ”  Eu desigur n-am mai întrebat nimic pentru că nu voiam să mă lipsesc de prânz sau de masa de seară. Mai târziu am intrat la Şcoala Agricolă şi primind un nivel ştiinţific, o diplomă, m-am specializat în domeniul zootehniei, culturilor de câmp şi solului. Ulterior am plecat pentru 2 ani în Africa. Acolo mi-am realizat visul din copilărie de a lucra cu Maur Parkins. Mulţi dintre voi îl ţineţi minte după cartea sa. Este un om extraordinar. După 2 ani am primit o telegramă şi o invitaţie de a lucra la Grădina Zoologică din Saint-Louis. Institutul Naţional al Sănătăţii a oferit Grădinii Zoologice o sumă în valoare de 78000 $ şi ei aveau nevoie de un veterinar care să facă autopsii animalelor ce mureau de moarte naturală. Eu am fost de acord, dar desigur eram nevoit să fac autopsii la animalele care mureau nu numai în această grădină zoologică ci şi în grădinile zoologice din Brukuds, Chicago, New-York etc. Sub răspunderea mea era  nu numai autopsia animalelor decedate pe cale naturală, ci şi să găsesc şi să urmăresc speciile (exemplarele) suprasensibile la poluarea mediului înconjurător, deoarece la începutul anilor 60 nimeni nu ştia nimic sigur despre problemele ecologice şi despre catastrofe.

        Urmărind cauzele deceselor oamenilor şi ale animalelor eu am efectuat 17.500 autopsii şi am ajuns la următoarea concluzie :”Fiecare om sau animal decedat pe cale naturală a murit din cauza hranei sărace, adică din cauza deficienței substanţelor nutritive”.

        Rezultatele analizelor chimice şi biochimice cu exactitate documentară (informativă) arătau ca moartea pe cale naturală este cauzată de alimentaţia incorectă, şi acest lucru ne-a uimit atât de mult încât m-am întors la istorioara cu vitele.

Am scris 75 de articole şi teze, 8 manuale în colaborare cu mai mulţi autori şi o carte singur. Cartea  a fost vândută cu 140 $ studenţilor de la medicină. Mi-am tipărit tezele în 1700 de ziare şi reviste, am participat la câteva emisiuni TV, etc. Dar în această perioadă lucrările mele referitoare la nutriţie îi interesau pe foarte puţini. Ce-mi rămânea de făcut?

Am fost nevoit să mă întorc la învăţătură şi să devin medic, iar acest lucru mi-a permis să folosesc toate cunoştinţele despre nutriţie acumulate şi din sfera veterinară. Şi acum, nu-i de mirare, totul a început să funcţioneze. Am petrecut 15 ani la Torekmint, Statul Oregon şi  mă ocupam cu practica medicală clasică.

Astăzi vreau să vă împărtăşesc şi dvs. cunoştinţele căpătate, deducţiile şi rezultatele la care am ajuns în aceşti 10-12 ani şi, dacă luaţi din această lecţie măcar 10% din ceea ce o să citiţi, o să vă puteţi păzi de multe neplăceri, suferinţe, o să economisiţi o grămadă de bani şi o să vă prelungiţi cu mulţi ani viaţa. Voi n-o să reuşiţi acest lucru, adică n-o să câştigaţi aceşti ani suplimentari, n-o să atingeţi potenţialul dvs. genetic fără nici o străduinţă din partea dvs.

Acum vreau să vă spun ceva foarte important:

POTENŢIALUL GENETIC AL LONGEVITĂŢII VIEŢII ESTE DE 120 -140 DE ANI.

În momentul actual putem enumera doar 5 naţii, reprezentanţii cărora trăiesc până la vârsta de 120-140 de ani: în Orient, în Tibet şi în China de Sud. Aceşti oameni au fost enumeraţi încă în anul 1964 de către Djemson Hilton care a scris cartea „Orizontul pierdut”. Cel mai bătrân om, conform datelor acelei cărţi (deşi nu neg ideea unei exagerări), era doctorul Li din China, născut în Tibet. La vârsta de 150 de ani a primit de la conducerea Chinei un act care adeverea faptul că avea acea vârsta şi că s-a născut în anul 1677. Când a împlinit vârsta de 200 de ani el a primit al doilea Certificat. Acest act adevereşte faptul că el a decedat la vârsta de 256 de ani, în anul 1933, despre acest lucru scriindu-se în „New-York Times” şi „London Times” unde totul era foarte bine argumentat şi demonstrat prin acte.

În Pakistanul oriental locuia un grup de oameni care erau numiţi Bogazi. Aceşti oameni erau vestiţi prin longevitatea vieţii lor. Ei trăiau 120-140 ani.

În anul 1973, în numărul din ianuarie al revistei „National Geographic” s-a  tipărit un articol aparte despre oamenii care au trăit peste 100 de ani. Aceste materiale erau însoţite de fotografii extraordinare prin calitatea cărora era vestită acea vârstă. Din acea multitudine de fotografii am memorat 3 din ele. Pe una din ele era ilustrată o femeie de 136 de ani. Ea şedea în fotoliu şi fuma o ţigară cubaneză, bea vodcă şi lua parte la o petrecere. Se distra de minune fără a fi legată  la pat într-unul din acele aziluri pentru bătrâni unde trebuia să plăteşti 2000$ din contul tău bancar. Ea se bucura de viaţă la cei 136 ani. În altă fotografie erau ilustrate două cupluri sărbătorind 100 şi respectiv 115 ani de la căsătorie. Pe a treia fotografie era arătat un bărbat care culegea ceai în munţii Armeniei, ascultând un mic aparat de radio. Conform mărturiei lui şi ale inscrisurilor datelor de naştere ale copiilor lui,  el avea vârsta de 167 de ani – fiind cel mai bătrân om de pe planetă în acea perioadă.

În emisfera de sud indienii sunt recunoscuţi prin longevitatea oamenilor lor, fiind vestiţi printre oamenii Ecuatorului care au locuit în Anzi, la sud-est de Peru, la fel sunt vestite şi teritoriile Titi-Kaka şi Maciu-Piciu. Reprezentanţii celui mai vechi trib Titi-Kaka trăiesc 120 de ani.

Margaret Pich, de origine americană din statul Virginia, este înscrisă în cartea recordurilor „GUINESS BOOK” ca fiind cea mai bătrână americană. Ea a decedat la vârsta de 115 ani din cauza alimentaţiei insuficiente. Mai exact ea a murit în urma unei căderi. Care din voi îmi va spune din ce cauză putea ea să moară? Corect, din cauza osteoporozei. Femeia a murit din cauza deficienței de calciu în organism. Ea nu era bolnavă de vreo boală cardiovasculară şi nici de cancer şi nici de diabet. Ea a murit la 3 săptămâni după cădere, deoarece în organismul ei nu era suficient calciu. Fiica ei ne-a spus un lucru foarte interesant: înainte să moară M. Pich avea o insistentă atracţie faţă de dulciuri. Această boală este cunoscută sub numele de Panică. Despre acest lucru vom vorbi un pic mai târziu. Dar de obicei dacă vă răsfăţaţi prea mult cu ciocolată sau dulciuri, aceasta înseamnă că organismului dvs. nu-i ajunge Cromul şi Vanadiul. În una din ţările lumii a treia, în Nigeria, conducătorul tribului Baule a decedat la vârsta de 126 de ani. La înmormântare una din soţiile sale se lăuda că, atunci când i-a murit soţul, el avea toţi dinţii la locul lor şi toţi erau dinţi proprii, nici unul nefiind schimbat, iar aceasta a fost posibilă datorită faptului că şi celelalte organe îşi îndeplineau funcţiile în limitele normale.

Un bărbat din Siria a decedat la vârsta de 133 de ani în iulie 1993. El a fost înscris în cartea recordurilor „Guiness Book” nu datorită vârstei şi nici pentru că la vârsta de 80 de ani s-a căsătorit pentru a patra oară, ci pentru că începând cu acea vârstă a devenit tată a 9 copii. Dacă o să calculaţi că pentru fiecare copil e nevoie de 9 luni plus un an pentru alăptare şi încă un an până la următoarea sarcină, o să rezulte că acest bărbat a devenit tată şi după vârsta de 100 de ani. Acesta a fost motivul pentru care a fost înscris în cartea recordurilor „Guiness Book”.

Aşa că să nu vă scadă moralul băieţi, deoarece mai este o speranţă!                     

 Iar acum puţină ştiinţă!

În noiembrie 1993, în Arizona, s-a efectuat un experiment foarte interesant. Trei cupluri au petrecut 3 ani în izolare unde se hrăneau cu alimente şi hrană sănătoasă, inspirau aer curat şi beau apă curată fără impurităţi. Când s-a încheiat experimentul, au fost examinaţi de medicii gerontologi din Universitatea Californiană din Los Angeles. Toate datele analizelor sângelui şi a altor funcţii vitale ale organismului au fost introduse în computerul Universităţii din Los Angeles. Prognoza computerului a fost următoarea: dacă aceşti oameni ar continua să  trăiască în acest regim, atunci ei ar putea trăi până la vârsta de 165 de ani. Şi toate acestea demonstrează că să trăieşti 120-140 de ani e posibil. Astăzi longevitatea medie a oamenilor este de 75,5 ani, iar longevitatea medie a unui magistru sau medic este de doar 58 de ani. Aşa că, dacă doriţi să câştigaţi de la viaţă încă 20 ani (statistic vorbind), nu intraţi la facultatea de medicină.

 Sunt două lucruri esenţiale care trebuie urmărite pentru a face parte dintre longevivi. Dacă într-adevăr doriţi să ajungeţi până la vârsta de 100-140 de ani este foarte important să:

–   În primul rând trebuie să vă feriţi de pericole, să nu călcaţi pe „grenade”, adică să vă feriţi de pericolele pentru care nu merită să riscaţi. Desigur, dacă jucaţi ruleta rusească, fumaţi, beţi, vă avântaţi spre mijlocul autostrăzii cu mare viteză în timpul orei de vârf, atunci puţine şanse aveţi să ajungeţi la vârsta de 120 de ani. Toate acestea sună hazliu căci nici nu vă imaginaţi că mii de oameni mor din această cauză anual. Şi eu vreau ca voi să vă gândiţi asupra acestui lucru. Cu alte cuvinte, dacă aveţi ocazia să preîntâmpinaţi boala, în special aceea incurabilă, trebuie neapărat să vă folosiţi de ea.

–   În al doilea rând  voi trebuie să faceţi numai acele lucruri care vă fac bine. Organismului dvs. le sunt necesare 90 suplimente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi de bază şi proteine şi 3 acizi graşi. În total 90 suplimente în dieta zilnică. În caz contrar, în organismul dvs, vor apărea bolile cauzate de insuficiența acestora. Astăzi despre aceste lucruri scrie în ziare, se vorbeşte la TV şi la posturile de radio. Medicii discută permanent cu noi despre aceste lucruri numai că nu datorită obligaţiei profesionale ca medic. Să nu credeţi că medicii sunt aceia care cer revistelor să publice aceste materiale, nu. Acest lucru se întâmplă deoarece această informaţie contribuie la vânzarea revistelor.

Articolul meu preferat a apărut în revista „Times” în data de 06.04.1992 şi dacă nu l-aţi citit vă recomand insistent să faceţi rost de acest articol din orice bibliotecă, să faceţi câteva copii şi să le atârnaţi pe uşi, pe frigider şi la baie. În acest atotcuprinzător reportaj se spune că vitaminele sunt în stare să stagneze cancerul, bolile cardiovasculare şi acţiunea distrugătoare – îmbătrânirea.  În acest articol de 6 pagini este doar o singură frază negativă spusă de medicul căruia autorul reportajului i-a adresat următoarea întrebare: „Ce părere aveţi despre vitamine şi minerale, ca suplimente alimentare pentru hrana noastră ?” Şi  iată ce răspunde acest medic: „Folosirea vitaminelor nu aduce nici un folos”- părerea medicului Victor Huby – profesor al Școliii de Medicină Manksinai, „…toate vitaminele şi mineralele ca suplimente fac doar ca urina noastră să fie mai scumpă”. Dacă am traduce aceste cuvinte pe înţelesul tuturor, atunci rezultă că noi mergem afară (urinăm) dolari, adică cheltuim dolarii fără nici un folos. Şi dacă aceasta s-a publicat, înseamnă că este ceva.  Dar iată ce aş vrea să spun referitor la acest lucru după ce am efectuat 17.500 de autopsii la 14.500 diferite animale din toată lumea şi la 3000 de oameni care întotdeuna doreau să fie sănătoşi, personal având copii şi nepoţi: „Dacă nu investeşti în tine însuți minerale şi vitamine, atunci vei investi în bunăstarea oamenilor din domeniul medicinei”.

Eu sunt ferm convins de faptul că noi contribuim la îmbogăţirea medicilor. În perioada dintre anul 1776 şi cel de-al doilea război mondial, SUA au cheltuit aproape 8 miliarde $ pentru menţinerea sănătăţii, pentru cercetările ştiinţifice din domeniul sănătăţii. Acum însă pentru studiile în domeniul sănătăţii se cheltuiesc 1,2 miliarde $ anual şi tot nu e suficient. Şi fiecare vrea ca asistența medicală să fie gratuită.

Eu vreau să vă spun că dacă noi am folosi în gospodăriile agricole, mai concret în fermele pentru creşterea şi înmulţirea animalelor, sistemul din medicina de tip uman, piftelele dvs. vă vor costa 275 $ pentru 0,5 kg de piftele, iar dacă dvs. vă veţi folosi de sistemul gospodăriilor agricole, care se foloseşte la noi în zootehnie, asigurarea unei familii de 5 persoane ar fi de 10 $ pe lună. Aşadar puteţi să faceţi alegerea. Eu sunt sigur că, deoarece noi contribuim la îmbogăţirea medicilor prin intermediul asigurărilor, taxelor guvernamentale, la fel şi ei nouă ne datorează câte ceva. Ei ar trebui să ne trimită măcar scrisori cu caracter informaţional despre rezultatele ultimelor cercetări (descoperiri) medicale.  Măcar unul dintre dvs. prezenţi aici în sală a primit vreodată o asemenea informaţie de la medicul său? Nu. Interesant, nu-i aşa? Însă eu am o cantitate mare de informaţii pe care aţi putea s-o primiţi. Vreau s-o împart cu dvs.

Prima informaţie: ULCERUL GASTRIC. Unii dintre dvs. au auzit că ulcerul gastric este cauzat de stress, însă cu 50 de ani în urmă noi medicii veterinari ştiam că ulcerul gastric la porci apare din cauza bacteriilor.

Noi nu ne putem permite o operaţie costisitoare la stomacul porcului şi chiar dacă ne-am fi permis atunci cotletele dvs.. de porc v-ar fi costat 275 $ / 0,5 kg. Cu ajutorul medicamentului  bizmar noi am putut preîntâmpina şi trata ulcerul gastric la porci fără nici o implicaţie chirurgicală.

Noi aşa am făcut şi tratamentul ne costă aproximativ 5$ pentru un porc. Este o tratare cu ajutorul bizmarului, a altor minerale şi tetraciclinei. Instituţiile naţionale au declarat doar din februarie 1994 că ulcerul gastric este cauzat de bacterii şi nu de stresuri şi că poate fi tratat. Însă cercetătorii de medicină de obicei spuneau „ne arată un rezultat promiţător care ar putea fi benefic”, iar acum institutele naţionale folosesc anume cuvântul „tratare” fără subînțelesuri. Ei spun „tratată”  prin metoda combinării mineralului bizmar şi tetraciclinei. Celor care nu ştiu ce înseamnă bizmar e suficient să intre în orice magazin alimentar sau farmacie şi să cumpere cu 2 $ o sticluţă cu un conţinut de culoare roz. Acest produs se numeşte Peptobizmar. Aşadar folosind mineralul denumit mai sus puteţi trata ulcerul gastric. Şi iarăşi aveţi în faţă o alegere: să vă trataţi cu 5 $ sau să permiteţi să vă taie. Alegerea vă aparţine.

În continuare, care-i a doua cauză a mortalităţii la americani? Da, este o boală înspăimântătoare: CANCERUL

În septembrie 1933  la Institutul Naţional Oncologic al Şcolii de Medicină din Boston în urma urmăririlor bolnavilor de cancer s-a înaintat o declaraţie despre descoperirea dietei antimicotice. Deducerile au rezultat pe baza cercetărilor care se efectuează în CHINA. Ca  regiune de cercetare a fost aleasă provincia chineză Xinai, deoarece  acolo s-a înregistrat cel mai înalt nivel de îmbolnăviri de cancer. Timp de 5 ani au fost cercetaţi 29.000 de oameni. Li se administrau vitamine şi minerale în doze de două ori mai mari decât normele recomandate la americani, adică, dacă doza zilnică recomandată de Vitamina C era de 60 mg, bolnavii primeau 120 mg.

Alan Poll – omul  căruia i s-au acordat  2 premii Nobel, spunea că, dacă vreţi să preîntâmpinaţi bolile cancerigene cu ajutorul Vitaminei C, atunci trebuie să folosiţi 100 mg zilnic. Şi iată rezultatele: Medicii care se opuneau acestei idei și nu erau de acord cu Allan Poll  sunt deja pe lumea cealaltă (să le fie ţărâna uşoara!), iar Alan Poll trăieşte şi petrece. El are 96 de ani, lucrează câte 14 ore/zi, 7 zile/săptămână, locuieşte la o fermă în California  şi predă la Universitatea californiană din San Francisco. Dvs. vă rămâne să alegeţi: să ascultaţi de sfatul medicilor decedaţi sau să ţineţi cont de părerea dr. Poll. Aşadar e normal să primeşti Vitamină C în cantitate dublă, Vitamină A în cantitate dublă. Nu se întâmplă nimic rău. La fel de important e să primeşti şi Zinc, Riboflavină, Molibden, Calciu, etc.

Însă o grupă de substanţe este extrem de importantă: Vitamina E, Beta-carotenul şi Seleniul. Aceste 3 elemente trebuie primite în doză dublă zilnic. Dacă prin aceasta o să aveţi numai 50 % beneficii, deja e bine. În grupul pacienţilor cărora li se administrau vitamina E, Beta-carotenul şi Seleniul timp de 5 ani mortalitatea în toate cazurile a scăzut cu 10%, adică 10 oameni din fiecare 100 de bolnavi care erau condamnaţi la moarte au supravieţuit, iar în situaţia bolnavilor de cancer care urmau să moară şi au primit aceste 3 componente, 13 din 100 au supravieţuit.

În provincia Xinai predominau bolile de cancer stomacal şi al tractului digestiv. Dintre bolnavii care au luat parte la experiment au supravieţuit 21 de oameni din 100.

Şi în acest caz medicul dvs trebuia să vă trimită această informaţie, dacă nu dorea să-şi asume răspunderea, atunci putea măcar să vă informeze ca să puteţi alege singuri. Din acest motiv un asemenea comportament față de pacienţi mi se pare pur şi simplu ridicol, iar pe de altă parte este o dovadă a indiferenței din partea lor.

În continuare ARTRITA

Din septembrie 1993 în Institutul de medicină Harward şi în Spitalul din Boston s-au efectuat tratamente cu proteine de găină asupra bolnavilor cu articulaţiile tumefiate în urma artritei. Erau selectaţi bolnavii a căror stare nu se îmbunătăţea în urma tratamentului medicamentos. Acestor bolnavi li se administrau injecţii de aspirină, mezotrixidă, prednisolon, cortizon, diferite metode  ale fizioterapiei. Unicul lucru care rămânea de făcut era intervenţia chirurgicală pentru înlocuirea articulaţiei. Atunci eu am spus „Ascultă-mă un pic, aceşti oameni au suportat dureri atât de mult timp şi dacă ei vor fi de acord să sufere încă 90 de zile, doar 3 luni, eu voi face un mic experiment care ar putea să-i ajute” Au fost de acord 29 de oameni. Aceşti 29 de oameni pentru care toate posibilităţile au fost epuizate, au fost supuşi următorului tratament: li se dădea în fiecare dimineaţă câte o linguriţă plină cu cartilaj de găină, mărunţit, amestecat cu suc de portocale.

Toţi pacienţii erau sub urmărirea Şcolii de medicină Harward. După 10 zile toate  durerile şi simptomele au dispărut; după 30 de zile ei îşi permiteau deja câte ceva, iar după 3 luni funcţiile articulaţiilor s-au restabilit total.

Iar acum o să  râdeţi un pic. Partea comică este legată de părerile doctorului care efectua aceste cercetări în şcoala de medicină din Harward. El a numit cartilajul de găină medicament, deoarece o anumită premisă ajuta la tratarea bolii şi ar trebui să fie prescris de către medici.

Se putea observa cu ochiul liber că creierul lui începea să numere obsedant „..300 $ capsula şi doar 25 de pacienţi ..” s.a.m.d.

Dar dacă nu aveţi chef să vă complicaţi cu toate astea puteţi merge la farmacie să cumpăraţi direct produsul pe bază de cartilaj. Femeile cunosc foarte bine acest produs. Este folosit pentru întărirea unghiilor şi a părului. Componentul de bază este cartilajul de vită, care la rândul său este substanţa care îmbunătăţeşte şi întăreşte considerabil cartilajul şi oasele. Preparatul este compus din cartilajul şi ligamentele cornutelor şi dacă dvs. o să folosiţi câte o jumătate de linguriţă zilnic cu suc de portocale în corelaţie cu MINERALE COLOIDALE, păi să ştiţi că data viitoare când voi veni aici, veţi urca pe scară şi veţi începe să mă pupaţi şi să mă strângeţi în braţe, dacă cumva vă veţi mai aminti de artrită.

Cine dintre voi a auzit de boala ALZHEIMER? (demența senilă – cu pierderea memoriei). Acum toţi ştim de ea, dar când eu eram copil această boală pur şi simplu nu exista.

Însă acum este una din bolile răspândite,  care apare la 1 om din 2. Datele sunt suficient de înspăimântătoare. Cum să depistăm şi să tratăm boala Alzheimer în stadiu incipient la animale?

Imaginaţi-vă ce pierderi ar avea fermierii dacă scroafa ar uita de ce s-a apropiat de troacă? Din acest motiv, în zootehnie de această problemă au început să se ocupe încă cu 50 de ani în urmă. Iar acest lucru îl făceau cu ajutorul dozelor mari de vitamină E. Voi trebuia  să primiţi o scrisoare de la medicul dvs. în iulie 1992, deoarece Şcoala Californiană de Cercetare Ştiinţifică a Universităţii San Diego a înaintat un anunţ în 1992 precum că vitamina E încetineşte pierderea memoriei în cazul bolii Alzheimer. Şi în această problemă  ei au rămas cu 50 de ani în urmă faţă de medicina veterinară.

Poate de aceea ar fi mai bine să mergeţi la un veterinar.

Iar acum spuneţi-mi vă rog, cine dintre dvs. a avut aşa  o problemă neplăcută ca PIETRELE LA RINICHI ? Da, iată că văd câteva  mâini ridicate. Bine. Spuneţi-mi de ce anume v-a spus medicul să vă feriţi  în dieta dvs. în primul rând? De calciu şi de orice fel de produse lactate ce conţin calciu, pentru că există credibilitatea că anume, calciul depus în rinichi provine din calciul din „produsele pe care le foloseşti în alimentaţie”. De fapt calciul din rinichi apare din propriile dvs. oase. Când simţiţi deficitul de calciu, chiar atunci se formează pietrele la rinichi. Cu 100 de ani în urmă noi ştiam deja că pentru a preîntâmpina apariţia pietrelor la rinichi la animalele domestice era necesar să le dăm cât mai mult calciu, magneziu şi bor. Taurii, berbecii, bovinele pentru lapte au o astfel de anatomie că atunci când se îmbolnăvesc de această boală mor imediat. Însă la noi când apar pietrele la rinichi iţi vine să mori de durere.

Noi ştim cum să preîntâmpinăm această boală. Voi trebuia să primiţi de la medicul dvs. o scrisoare încă din anul 1993 şi în acea scrisoare trebuia să se vorbească despre faptul că, CALCIUL MICŞOREAZĂ RISCUL DE FORMARE A PIETRELOR LA RINICHI.

Au fost studiaţi aproape 4000 de pacienţi, împărţiţi în 5 categorii. În grupul care primea cea mai mare cantitate de calciu nu s-a înregistrat nici un caz de pietre la rinichi. Mai ţineţi minte, eu vă spuneam că medicii trăiesc până la 58 de ani, iar noi oamenii de rând (pacienţii) până la 75,5. Deci grupul de oameni profesionişti care vă spun cum să trăiţi şi susţin că voi nu trebuie să folosiţi sare, cofeină, să nu mâncaţi unt, ci margarină, să nu faceţi diferite prostii, mor la vârsta de 58 ani, în timp ce oamenii în vârstă de 120-140 de ani îşi pun în cana de ceai o bucată de piatră de sare şi beau câte 4 căni zilnic, adică folosesc câte 4 bucăţi de sare/zi, prepară mâncarea în unt topit în loc de ulei de măsline  şi trăiesc până la 120 de ani. Oare voi o să-i credeţi pe cei care trăiesc până la 58 de ani? E alegerea voastră!

Şi cu atât mai mult eu îi respect pe unii dintre ei. Între aceşti oameni e doctorul Stupre Cartred. El are 38 de ani, este medic de familie şi se ocupă de problema anevrismului. Aceasta  e tumefierea arterei slăbite din cauza pierderii elasticităţii ţesutului. În anul 1957 noi am aflat că motivul apariţiei anevrismului este insuficiența de Cupru în organism. Noi atunci lucram asupra proiectului în care urmăream 200 mii de curci. Acestora li se dădea o raţie specială în care erau incluse 90 de substanţe nutritive, în primele 13 săptămâni murind exact jumătate. Mărind de 2 ori doza de Cupru în raţia alimentară, fermierii au crescut 500 mii de curci şi nici una nu a murit din cauza anevrismului. Acest experiment a fost efectuat pe cobai, pisici, câini, porci şi alte animale. Şi noi am ajuns la concluzia că deficienţa de cupru este motivul apariţiei acestei boli.

CHELIA timpurie este primul simptom al faptului că aveţi INSUFICIENŢĂ DE CUPRU ÎN ORGANISM. Pielea devine mai ridată deoarece se dereglează elasticitatea ţesuturilor. Apar cearcăne la ochi, linii pe faţă şi începeţi  să semănaţi cu o prună uscată. În afară de aceasta există încă o problemă cum ar fi dilatarea varicoasă a  venelor, acest fapt datorându-se dereglării elasticităţii ţesuturilor, tot organismul începând să atârne pe mâini, piept, burtă, obraji. Şi voi mergeţi la cosmetician ajungând la operaţie plastică. De fapt mai practic şi mai sigur ar fi să primiţi minerale coloidale.

Iar acum o să vă fac cunoştinţă cu un alt medic – Martin Carter. El a decedat  la vârsta de 57 de ani. El a primit titlul de vraci în Şcoala de medicină Harward şi titlul de doctor în medicină la Yale. Când i-au făcut autopsia s-a dovedit că moartea i-a fost cauzată de anevrismul aortei, el murind din cauza unui deficit de cupru. Şi acesta avea urina nu prea „scumpă”.

Iată un alt exemplu: Un avocat foarte vestit din Detroit, Elen Djoree a murit la 44 de ani. Ea frecventa unul din cele mai moderne cluburi sportive (ştiţi acum toate femeile doresc să aibă oasele cele mai rezistente cu puţine cheltuieli). Cu toate acestea ea tot a decedat din cauza anevrismului. După rezultatul autopsiei, simptomele aduceau aminte de paralizii sau hemoragii. Cauza acesteia este tot deficitul de Cupru. Şi ea avea urina „ieftină”.

Sora este una din cele mai vestite personalităţi ale medicinei din Boston. Cărţile lui conţin diete pentru scăderea în greutate. El a scris aceste cărţi pentru cei în vârsta de 20 de ani şi mai mici, însă el a murit la vârsta de 40 de ani. Aţi dori oare să urmaţi exemplul şi dieta acestui om? El a murit la vârsta de 40 de ani din cauza cardiomiopatiei, boală apărută datorită deficitului de Seleniu. Unii fermieri vin pur şi simplu la magazinul unde se vinde hrană pentru animale şi cumpără Seleniu injectabil sau pastile pentru animale ca să preîntâmpine această boală. Doctorul Stuart Burker, omul care a scris 5 cărţi despre produsele alimentare, a murit la vârsta de 40 de ani din cauza deficitului de Seleniu din hrana sa. Şi el avea urina „ieftină”. Credeţi-mă, voi puteţi să preîntâmpinaţi cardiomiopatia doar cu 10 cenţi/zi şi dacă nu ştiţi acest lucru sunteţi pur şi simplu nişte prostuţi. Ce fel de oameni sunteţi voi dacă nu doriţi să primiţi seleniu de 10 cenţi/zi ca să vă salvaţi propria viaţă?

Mulţi dintre voi poate o cunosc pe această doamnă ce se numeşte Iheil Clark, în vârstă de 47 de ani, ea fiind cardiologul general al ţinutului Saint Louise. Ia ghiciţi din ce cauză a murit? A murit de la un atac cardiomiopatic. Şi voi, cu siguranţă, aţi văzut nu o dată, cum vacile care dau lapte pierd intens o cantitate mare de calciu, ling pietrele, oasele, se străduiesc să rumege lucrurile străine, acoperişul grajdurilor. Aceasta se numeşte Panică. Unui fermier bun îi e necesar să asigure raţia animalelor cu minerale, în caz contrar, ele pot să mănânce întregul grajd. La oameni acest fenomen se întâlneşte des. Femeile gravide se diferențiază, cum ştim cu toţii, prin aceea că ele tot timpul doresc ceva. Înghiontindu-şi soţii ele spun: „Trezeşte-te, vreau îngheţată cu castravete murat”. Acest fapt se întâmplă deoarece pruncul ia din organismul mamei mineralele de care el are nevoie.

Un mic sfat: uitaţi-vă la mâinile dvs. şi dacă o să vedeţi pe ele pete de culoare roz aceasta denotă deficitul timpuriu de seleniu. În cazul dereglării începeţi să primiţi seleniu COLOIDAL timp de 6 luni. Totul va dispărea. În acest timp de 6 luni o să scăpaţi definitiv de această afecţiune. Dacă petele vor dispărea de pe exteriorul pielii, înseamnă că vor dispărea şi de pe organele interioare, creier, inimă, ficat şi rinichi.

Dar la care dintre voi este coborât nivelul de zahăr din sânge cu aproximativ 10%? Probabil aţi avut ocazia să vedeţi copii care sunt înnebuniţi după dulciuri. Deficitul de crom şi vanadiu duce la conţinutul scăzut de zahăr în sânge. Dacă nu vom acorda atenţie acestui fapt, atunci vor exista toate premisele pentru a se dezvolta boala cunoscută de toţi sub numele de diabet. În ceea ce priveşte deficitul de minerale din organism acesta se manifestă într-un şir de cazuri (inclusiv de chelie la bărbaţi), chiar la mulţi dintre cei prezenţi datorită deficitului de Plumb. Iar dacă nu suplimentaţi acest deficit, atunci începe să cedeze timpanul urechii.

Urmează deficitul de Bor în organism. Femeile trebuie să respecte şi să cunoască Borul. El ajută la menţinerea în oase a calciului utilizat, preîntâmpină osteoporoza. . Borul ajută la secreţia estrogenului, iar bărbaţilor la prelucrarea testosteronului.  Dacă nu utilizaţi o cantitate suficientă de Bor, voi doamnelor veţi suferi foarte mult în timpul menopauzei, suportând toate consecinţele neplăcute ale acestei perioade. Iar bărbaţii în cazul neajunsului de testosteron, în genere, vor da de dracu’ deoarece îi paşte impotenȚa timpurie.

Primul simptom al insuficienței de Zinc în organism se manifestă prin pierderea simţului olfactiv şi simţului gustativ, când bărbaţilor nu le place hrana preparată de soţie şi se plâng că nu-i simt gustul: „Cum, eu am petrecut toată ziua la bucătărie ca să prepar un prânz delicios şi nici măcar nu mă săruţi pentru asta?”, „Interesant, eu am intrat în bucătărie şi nu am simţit nimic”. Aceasta se produce datorită insuficienței de Zinc.

 În experimentele de laborator asupra animalelor s-a dovedit că sunt necesare aproximativ 7 minerale pentru mărirea de 2 ori a longevităţii lor. Mai ţineţi minte că eu vă spuneam că noi avem nevoie de 90 de elemente nutritive: 60 minerale, 15 vitamine, 12 aminoacizi şi 3 acizi graşi? Noi avem un noroc extraordinar deoarece plantele au capacitatea  de a produce aminoacizii, vitaminele şi acizii graşi de care avem nevoie. Plantele sunt în stare să facă acest lucru. Noi trebuie să folosim în hrana noastră 15-20 de componenţi de provenienţă vegetală  zilnic, în proporţii echilibrate, corecte, pentru ca să primim aceste 90 de elemente. Teoretic e posibil, însă majoritatea americanilor nu fac acest lucru. Americanul mediu socoate că dacă el a mâncat puţini cartofi în formă de cips-uri, el a umplut norma leguminoasă zilnică. E necesar să facem acest lucru corect. Aşadar neluând în seama faptul că e posibil teoretic, practic, puţini dintre noi primesc cantitatea necesară de vitamine, aminoacizi, acizi graşi în corelaţia necesară, în dieta noastră. Şi de aceea, dacă vă e scumpă viaţa aşa cum e a mea pentru mine, a copiilor, a nepoţilor şi voi trebuie, singuri, să aveţi grijă să primiţi cantitatea necesară de vitamine, aminoacizi, acizi graşi. În caz contrar, dacă nu veţi face acest lucru, eu nu garantez că veţi trăi până la 120-140 de ani.

O altă istorie o constituie mineralele. Cu acestea e o istorie tragică deoarece vegetaţia deja nu mai conţine minerale sub nici o formă. Ele nu mai sunt de găsit în sol şi nici în plante. Noi am pregătit pentru dvs. o copie a actului Senatului SUA, actul 264 din cea de-a doua serie al celui de-al 74-lea Congres. În el se spune că, conţinutul de minerale în solul fermelor noastre este total sărăcit şi de aceea roadele strânse de pe câmp, fie ele cereale, legume, fructe, nuci etc., nu conţin minerale. Oamenii care nu folosesc aceste produse, capătă automat bolile legate de insuficiența mineralelor şi unica metoda de a preîntâmpina şi trata este aceea de a folosi în hrana suplimentele minerale. Aceasta se spune în actele semnate de Congresul SUA în anul 1936. S-a schimbat oare situaţia de astăzi spre bine? Nu. Nu e mai bine. Din păcate e mai grav. Iar cauza este în aceea că fermierii îmbogăţesc solul numai cu natriu, fosfor şi calciu. Trei componenţi în diferite corelaţii şi echilibre. Şi nimeni nu-l va obliga pe fermier să adauge acolo 60 de minerale deoarece de ele nu depinde cantitatea roadei. De aceea, de fiecare dată, când strângem roada, adică plantele care absorb din sol mineralele, din multe „chintale” la fiecare hectar vor lipsi aceste minerale din sol. Şi dacă voi puneţi înapoi 3 minerale, dar luaţi 60 situaţia ne aduce aminte de contul dvs. din bancă când puneţi lunar în cont 3$ şi luaţi 60$. Vă puteţi imagina ce se va întâmpla cu contul dvs.!

Eu vă pot spune că sănătatea voastră şi a noastră este pe marginea prăpastiei, catastrofei,  deoarece nu mai sunt minerale în solul nostru şi de aceea noi împreună şi fiecare în parte, e răspunzător de sănătatea sa şi de utilizarea mineralelor.

De multe ori sunt întrebat : „Dar ce făceau oamenii acum 1000 de ani când neavând îngrăşăminte cu toate acestea  trăiau mai mulţi ani? Şi ce părere aveţi despre egipteni, chinezi şi hinduşi? Ei trăiau în jurul celor mai mari fluvii: Nil, Gange, Fluviul Galben (China) care practic se revărsau anual şi inundau totul în jur. Şi ghiciţi ce se întâmpla de fiecare dată în timpul inundaţiilor? Apa aducea mâl şi nisip din munţi pe distanţe de mii de mile, iar oamenii se rugau la Dumnezeu mulţumindu-le pentru inundaţii.

Regele Filip, tatăl lui Alexandru cel Mare s-a căsătorit cu o fetiţă de 12 ani, regina Cleopatra. Ea nici pe departe nu era o Elizabeth Taylor folosind cosmetică şi ţoale scumpe. Era o creatură cu sânii plaţi, slabă, care nu se evidenţia prin sexualitate, senzualitate. De ce oare regele s-a căsătorit cu ea? Deoarece în ţinuturile ei erau cele mai bune pământuri pentru cereale. Toţi ştiau că soluri mai bune pentru cereale nu se găseau nicăieri în afară de Egipt, iar armata gigantică în frunte cu Alexandru cel Mare avea de gând să cucerească lumea. Era nevoie de făină extraordinară calitativ pentru ca soldaţii să poată parcurge 20 de ore, să lupte 6 ore şi să câştige. Dacă ei ar fi folosit cereale din soluri sărace în minerale, ei n-ar fi rezistat nici măcar 20 de minute şi ar fi strigat: „Mamă, ia-mă acasă!” Ei ştiau că Egiptul este cel mai bun loc unde se pot găsi culturi de cereale. Inundaţiile asigurau solul cu minerale extraordinare şi toate culturile mondiale au dat lumii această artă şi tehnologii care provin din aceste locuri.  Ei mânuiau cu un mare potenţial mental, datorită faptului că hrana pe care o cultivau era bogată în conţinutul mineralelor .

Acum o să fac următorul lucru: am să iau  câteva minerale. Doar câteva, ca voi să aveţi idee despre aceasta, dar ceea ce spun se referă la toate mineralele, fără excepţie. Haide să luăm cel mai răspândit mineral: CALCIUL. Deficitul de calciu este cauza a 147 de boli diferite. Uneori aceste boli sunt denumite după numele oamenilor. Exemplu: Bill Spolzi – se întâmplă atunci când o parte a feței dvs. se strâmbă. Aceasta nu-i paralizie. Este doar pareza nervului facial. Această stare este cauzată de deficitul Calciului în organism.

OSTEOPOROZA este boala care ocupă locul 10 ca mortalitate la populaţia în vârstă, această boală fiind foarte costisitoare. Operaţia pentru înlocuirea colului femural sau articulaţiei coxo-femurale costă 35.000 $ şi dacă este nevoie pentru ambele șolduri, atunci costul ajunge la 70.000 $. Este bine dacă aveţi asigurare şi nu va costa nimic.

Margaret Pich din Redford care a decedat la vârsta de 115 ani, dacă ţineţi minte, a murit din cauza complicaţiei care a apărut în urma căderii. Animalele, din câte ştiu eu, nu au osteoporoză. Exemplu: aveţi în cireadă 100 de vaci şi în acest an nu aveţi nici un vițeluș ca să acoperiţi toate cheltuielile curente. Vă deranjează acest lucru deoarece trebuie să plătiţi pentru repararea gardului s.a.m.d. Nu aveţi vițeluș ca vânzându-l să primiţi bani gheaţă pentru a vă acoperi cheltuielile. Sunaţi veterinarul şi-i spuneţi: „Ce se întâmplă? N-ar fi cazul să scap de aceste vaci?”. Vine veterinarul şi cercetează vacile şi vă informează că vacile nu sunt de vină. Ulterior controlează taurul şi trage o concluzie: „Problema e clară, taurul are osteoporoză. Cu aceasta articulaţie coxofemurală îi este complicat să „discute” cu vacile”. Dar ca să preîntâmpinăm această boală periculoasă trebuie să-i dăm fiecărui vițeluș născut calciu de 10 cenţi zilnic şi el niciodată n-o să aibă osteoporoză.

Pentru profilaxia PARADONTOZEI şi INFLAMAREA  GINGIILOR dentiştii paradontologi vă sfătuiesc să spălaţi dinţii după fiecare masă.

Ca veterinar prin mâinile mele treceau sute de mii de animale, şoareci, şobolani, iepuri, câini, oi, porci, cai, lei, tigri, urşi. Ei nu suferă de bolile gingiilor, ei nu folosesc pastă de dinţi. Au câteodată un miros neplăcut al respiraţiei, dar gingiile erau sănătoase. Cauza faptului că în zootehnie noi nu ne întâlnim cu bolile gingiilor este aceeaşi: nu au deficit de Calciu.

În continuare, problema ARTRITEI. Dacă mai ţineţi minte, noi am vorbit deja despre cartilajul de găină şi gelatină. Artrita este cauzată în proporţie de 85% de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.

Artrita, osteoartrita, lumbago, reumatismul obişnuit – toate sunt cauzate de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.

În continuare – HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ. Primul lucru care ni se recomandă de către medici este să scădem conţinutul de sare din dieta noastră. Toţi ştiu acest lucru deoarece tot timpul ne bagă în cap aşa ceva. Dar să ne amintim de vite. Primul lucru pe care-l  face fermierul este să introducă în hrana animalelor o bucată de sare. Nici un fermier n-o să fie asigurat economic, dacă n-o să adauge o bucată de sare în hrana animalelor domestice. El o să moară pur şi simplu când o să vadă conturile de la veterinar, o să-şi iasă din minţi. Iar nouă ni se propune să credem că acea cantitate de sare pe care o primim în pâinea de grâu, în salată, ne e suficientă.  Nici în asta să nu credeţi.

Vă amintiţi medicul care a trăit până la 58 de ani, vă spunea „să nu mâncaţi sare, să nu consumaţi unt”, iar acei care au trăit până la 120 de ani foloseau şi sarea şi untul. Încercaţi să faceţi alegerea.

Eu am luat un grup de control de 5000 de oameni cu hipertensiune şi am dublat utilizarea de calciu zilnic, iar după 6 săptămâni am oprit experimentul deoarece la 85 % din acest grup tensiunea s-a normalizat doar prin dublarea Calciului.

Când aceşti pacienţi care se tratau la medic, veneau la control, medicul spunea: „O, la dvs. tensiunea arterială e în limita normală. Ce aţi făcut?” „Eu am participat la un experiment: am primit calciu în doze duble”- îi răspundea pacientul.

Următoarea problemă: CONVULSIILE, SPASMUL. Vă treziţi la miezul nopţii şi nu puteţi să mişcaţi piciorul. Noi toţi am trecut prin aşa ceva.  De obicei este deficitul de calciu.

În continuare urmează  SINDROMUL POSTMENSTRUAL, o stare fizico-emoţională, pe care o numim esterioctomie. În Institutul San Diego din California s-a propus să se dubleze raţia zilnică de calciu şi 85 % din simptomele emoţionale şi fizice au dispărut de parcă nici n-au fost.

Şi ultima: DURERI ÎN REGIUNEA LOMBARĂ – 85 % din americani suferă de dureri în regiunea lombară, neţinând cont de faptul că lucrează în faţa computerului, încarcă maşinile sau conduc autocarele. Este o mare tragedie americană. De fapt durerea lombară este osteoporoza vertebrelor, neavând nici o importanţă dacă are vreo problemă cu discurile coloanei. Dacă discul nu are pe ce să se ţină, vertebra se micşorează, distrugându-se. Mai ales dacă aveţi deficit de calciu şi cupru.

Ultimul lucru despre care vreau să vă vorbesc este DIABETUL.

Această problemă e ştiută de fiecare. Este a treia cauza a mortalităţii populaţiei în vârstă în SUA. Această boală dă complicaţii serioase – orbire, dereglarea activităţii renale, bolile cardiovasculare de diferite nivele, ceea ce la rândul  său este o cauză a mortalităţii între americani. Dacă suferiţi de diabet longevitatea vieţii în medie este mai mică, decât la acei care care nu au diabet.

În anul 1957 noi am aflat în domeniul veterinar că diabetul poate fi preîntâmpinat şi tratat cu ajutorul mineralelor. Aceste date au fost publicate în revista oficială de prezentare a ştiinţei, în instituţiile naţionale de sănătate unde se spunea: „Diabetul poate fi preîntâmpinat şi tratat cu ajutorul cromului şi vanadiului”.  Doar Vanadiul, conform datelor Universităţii Vancouver ale Şcolii medicinale British Columbian e în stare să înlocuiască insulina la diabeticii în vârstă. Sigur că ele nu pot să înlocuiască deodată insulina. Pentru mulţi oameni, procesul ține 4-6 luni, adică este un proces în etape, în timpul căruia trebuie administrată o cantitate de Crom şi Vanadiu adecvată.

Eu personal am văzut cum lucrează acest  proces asupra a sute şi sute de pacienţi.

Ar fi perfect dacă aş reuşi să vă conving să primiţi aceste minerale singuri şi să nu vă bazaţi pe faptul că ele vor intra în organism prin produsele alimentare, cu atât mai mult să depindeţi de ceea ce este scris pe cutie, pachet sau recipient.

Există 3 tipuri de minerale pe care ar trebui să le cunoaşteţi:

1.    MINERALE METALICE – sunt acele minerale care sunt prelucrate din categoria pietrelor. Ele se asimilează doar 8-12 %, iar când ajungeţi la vârsta de 25 – 40 de ani, asimilarea lor scade până la 3-5 %. Este foarte rău dacă voi primiţi ceva de genul calciu lactic în pastile, câte 1000 mg.  Mulţi oameni folosind câte 2 tablete/zi vin la mine şi îmi spun : „Doctore, eu am consumat mult calciu. Eu am auzit la emisiunea de la radio despre artrite şi am consumat câte 2000 mg calciu zilnic, dar nu m-a ajutat  cu nimic, chiar s-a complicat boala”  Atunci îl întreb: „Specificati-mi ce fel de calciu aţi primit?” Îmi răspunde: „Gluconolactat de calciu sau calciu gluconic” Tocmai aici este greşeala deoarece doar 250 mg din acest calciu este calciu metalic, iar celelalte 750 mg sunt lactoză şi zahăr lactic. Şi dacă luăm în considerare că organismul dvs. asimilează doar 10% din această cantitate, deci 10% din 250 mg înseamnă 25 mg, iar dacă ingeraţi 2 tablete voi primiţi nu 2000mg ci 50 mg. Rezultă că pentru a primi cantitatea necesară de calciu trebuie să consumaţi 90 de tablete zilnic, câte 30 de tablete la fiecare masă. Şi nu uitaţi şi de celelalte 59 de minerale.

2.    În anii 60 în gospodăriile producătorilor alimentari au început să se folosească MINERALE CHELATIZATE. Aceste minerale sunt minerale metalice chelatizate cu aminoacizi, proteine sau enzime, care înglobează atomul metalic. Acest tip de minerale chelatizate au o putere mai mare de  absorbţie,  până la 40 %.  Acum, din această cauză, producătorii alimentari s-au aruncat la această idee.

3.   A treia formă de minerale, sunt MINERALE COLOIDALE. Ele au cea mai înaltă asimilare. Cred că observaţi că absorbţia ne interesează cel mai mult. Mineralele coloidale se asimilează în proporţie de 98%, ceea ce depăşeşte de 2,5 ori asimilarea mineralelor chelatizate şi de 10 ori mai mult decât a celor metalice. Mineralele coloidale se găsesc numai în stare lichidă şi în particule foarte mici, de 7000 de ori mai mici decât globulele roşii (eritrocitele). Fiecare particulă de mineral e încărcată cu sarcină negativă, iar învelişul pereţilor intestinului e încărcat pozitiv, formându-se astfel un câmp electromagnetic care concentrează aceste minerale în jurul pereţilor intestinului. Toate împreună dau acel procent de 98% de asimilare.

    Plantele joacă un rol foarte interesant în formarea mineralelor coloidale. Ele transformă în ţesuturile lor mineralele metalice în minerale coloidale. Folosind aceste plante, noi aducem aceste minerale în organismul nostru şi le folosim (asimilăm). Dar aşa cum în sol nu sunt minerale metalice, plantele noastre, roadele noastre nu au în conţinutul lor o cantitate suficientă de minerale.

Toţi longevivii care au trăit 120-140 de ani au multe lucruri în comun între ei. Ei toţi trăiesc la altitudine de 8000 – 14.000 picioare deasupra nivelului apei. Ei au anual doar două dimineţi de precipitaţii şi practic nu plouă, nu ninge de loc. Sunt regiuni foarte uscate. Cum fac ei rost de apă potabilă şi pentru irigaţii? De la zăpezile din munţi care se topesc. Apa care curge de sub aceşti gheţari nu e la fel de curată şi transparentă ca o apă arteziană. Dacă umplem un pahar şi ne uitam la la ea, aceasta are o culoare alb-gălbuie sau alb albăstruie. Ea conţine de la 60 până la 72 de minerale.

        Raul Titi-Kaka este supranumit „laptele gheţarilor”. Locuitorii folosesc această apă numai ca apă potabilă, primind 8-12 %  din capacitatea de asimilare a  mineralelor. Dar ceea  ce este mai important este faptul că ei irigă solul cu această apă an de an, recoltă după recoltă, generaţie după generaţie şi nu au diabet, boli cardiovasculare, hipertensiune, artrită, osteoporoză, cancer, cataractă, glaucom, copii nou născuţi cu malformaţii, nu au închisori, nu au narcomani, nu au impozite, nu au medici şi ei trăiesc 120-140 de ani fără boli. Ce credeţi despre importanţa acestor minerale? 

        DE FIECARE DATĂ CÂND ÎNTR-O ZI NU PRIMIŢI ACESTE MINERALE VOI VĂ SCURTAŢI VIAŢA CU CÂTEVA ORE ŞI CHIAR CU CÂTEVA ZILE !          

           Gândiţi-vă asupra acestei probleme şi să fiţi sănătoşi!

Sa consumam fructele in mod corect

Mananca fructe proaspete – toti credem ca a consuma fructe inseamna doar sa le cumperi, sa le tai si sa le mananci. Oare nu vei fi mult mai castigat daca ai stii cum sa le mananci ?

Cum sa mancam corect fructele ? Fructele trebuie consumate pe stomacul gol si, nu ca desert, asa cum se obisnuieste. Fructele consumate pe stomacul gol au rolul de a ajuta la detoxifierea organismului, va aduce un plus de energie atunci cand vrei sa slabesti si in alte activitati de zi cu zi.

Fructele – cea mai importanta mancare ! Hai sa spunem ca mananci 2 felii de paine  si o felie de fruct. Cum fructele sunt digerate mai repede decat painea, felia de fruct este digerata si gata sa mearga in stomac spre intestine, dar pasajul este blocat de painea, care are nevoie de mai mult timp pentru a fi digerata. In tot acest timp, toata mancarea fermenteaza si se transforma in acid. Prin urmare, cand fructele intra in contact cu mancarea din stomac si sucul gastric, intreaga masa de mancare incepe sa se deterioreze. Asa ca este bine sa mananci fructe pe stomacul gol sau dupa mancare.

Ai auzit oameni plangandu-se ?

– “De fiecare data cand mananc pepene, trebuie sa ragai”.

– “Cand mananc o banana, simt ca trebuie sa si fug la toaleta”.

Toate acestea nu vor aparea daca mananci fructe pe stomacul gol.

Nu este corecta afirmatia ca fructele, cum sunt, portocalele si lamaile, sunt acide si amplifica aciditatea din stomac. Studiile au aratat ca toate fructele devin alcaline in organism.

Cand simti nevoia sa bei suc de fructe, bea doar fresh-uri, nu din sticle de plastic. Nu bea suc ce a fost reincalzit. Nu manca fructe gatite pentru ca ele nu mai au nutrienti. Prepararea fructelor distruge toate vitaminele. Daca mananci pulpa sau tot fructul, este mult mai bine decat sa bei sucul de fructe, deoarece pulpa furnizeaza si fibre care sunt necesare organismului.

Atunci cand bei sucul, trebuie sa bei inghititura cu inghititura, incet, pentru ca trebuie sa lasi sucul sa se amestece cu saliva inainte de a-l inghiti.

Incearca sa mananci fructe si bei fresh-uri timp de 3 zile si vei fi surprins cand prietenii iti vor spune ca radiezi de sanatate. In timpul acestui “post de fructe”,  poti manca diferite fructe la ore diferite, si ocazional, poti amesteca fructele pentru a obtine o salata de fructe interesanta.

Daca reusesti sa stapanesti modul corect de a manca fructe inseamna ca ai secretul frumusetii, longevitatii, energiei, fericirii si a unei greutati normale.

 

Kiwi – mici dar foarte puternice.Sunt o suraa importanta de Potasiu, Magneziu, Vitamina E si C. Continutul de Vitamina C este de doua ori mai mare decat la o portocala.

Mere – un mar pe zi tine doctorul departe de casa ? Desi marul are un aport mic de vitamina C, are Antioxidanti si Flavonoide care imbunatatesc activitatea Vitaminei C, astfel diminuand riscul de cancer de colon sau a atacurilor de cord.

Capsuni – Fructe care protejeaza corpul prin aportul lor mare de Antioxidanti. Previne aparitia cancerului sau astuparea vaselor sanguine.

Portocale – Cel mai dulce medicament. Consumarea a 2 sau 4 portocale pe zi previne raceala, micsoreaza colesterolul, previne si dizolva pietrele de rinichi si micsoreaza riscul aparitiei cancerului de colon.

 

Pepeni –  Astamparati-va setea consumand pepeni. Compus in proportie de 92% din apa, contine si o doza uriasa de Glutation care imbunatateste sistemul imunitar. Sunt deasemenea si o sursa principala de Licopen (oxidant care lupta impotriva cancerului), Vitamina C si Potasiu.

Guava si papaya – nominalizate pentru aportul de Vitamina C. Au cel mai mare continut din aceasta vitamina. Guava este bogata si in Fibre care previn aparitia constipatiei. Papaya este bogata in Caroten, un element foarte important pentru ochi.

Berea si Osteoporoza

 

Consumul de bere previne osteoporoza

Berea este benefica pentru sanatate daca este consumata cu moderatie. La aceasta concluzie au ajuns cercetatorii spanioli care au descoperit ca berea poate preveni osteoporoza.

Si consumata ocazional, este benefica pentru oase

La studiu au participat 1.700 de femei fara probleme de sanatate, cu varste apropiate de 48 de ani, care au completat chestionare in legatura cu obiceiurile legate de consumul de alcool. Cercetatorii au descoperit diferente semnificative intre femeile care consuma bere in mod regulat si cele care nu consuma deloc.
Si femeile care consuma bere ocazional au inregistrat o densitate osoasa mai buna, aceste rezultate sugerand ca si in cantitati mici, berea este benefica pentru oase.
„Siliciul joaca un rol important in formarea oaselor, iar berea este o sursa importanta de siliciu,” declara autorul studiului.

Ce trebuie sa stii despre osteoporoza?

Este o boala a sistemului osos caracterizata prin scaderea densitatii osoase, fapt ce duce la aparitia fracturilor. Nu afecteaza doar persoanele de varsta a treia, fiind o boala care apare si la varste mai tinere. Riscul poate fi depistat din timp pe baza unor factori care cresc riscul aparitiei acestei boli si cu ajutorul unor investigatii de specialitate.

Afecteaza si barbatii

Desi este mult mai frecvent intalnita la femei, osteoporoza afecteaza si un numar semnificativ de barbati. Se estimeaza ca 1 din 4 barbati va suferi la un moment dat o fractura asociata cu osteoporoza. Un barbat de 50 de ani prezinta un risc cu 13% mai ridicat de a intampina macar o data in viata o fractura de sold, sira spinarii sau la incheietura mainilor.
Barbatii sunt mai putin vulnerabili la osteoporoza decat femeile pentru ca au o densitate osoasa mai buna la maturitate si se confrunta cu un declin gradual al nivelului de hormoni din organism.  

Cum poti preveni osteoporoza?
O dieta bogata in calciu este esentiala pentru sanatatea oaselor tale. Consuma suficiente produse lactate pentru a asigura necesarul zilnic de calciu si pentru buna functionare a organismului.